miercuri, 1 iunie 2011

Tudorel Filimon:“M-a emoţionat să revăd filmul după doi ani”


Nea Popa din serialul “La Bloc”este tipul comic şi timid uneori, dar pe care inocenţa îl descrie cel mai bine. In Nunta muta a fost socru mare si rolul a fost perfect pentru el, chiar pana la ultima replica. Comicul reprezentat de Tudorel Filimon a facut o sala intreaga sa râdă în hohote, chiar daca unii iubitori de film erau la a treia vizionare. Secrete din spatele decorurilor, despre cum a muncit in echipa La Bloc si despre cum isi mai pastreaza spiritul si gandul inalt, nea’Popa!




Filmul a fost făcut în mai puţin de o lună
 
 ASJ: Cum a fost munca din spatele Nunții mute?
 T.F.: A fost o performanţă. Aproximativ o lună de zile, mai exact din data de 11 iulie până pe 8 august au durat filmările. Trebuia să serbăm ziua de naştere a lui Horaţiu Mălăele care era pe 1 august însă toată lumea ştia de 8 august. Aşadar, am serbat de două ori: o data pentru terminarea filmului şi a două pentru ziua lui de naştere. Ne-a dat câte un tricou cu figura lui şi pe spate având mesajul “Nunta mută şi castiga”. O mare parte a filmului a fost făcută afară. Era avertizare de cod roşu din câte îmi aduc aminte. Erau 46 de grade celsius afară dar am rezistat, deoarece aveam apă din plin şi citrice pentru a ne răcori.


ASJ: Ce a însemnat pentru dvs. faptul că aţi jucat în acest rol? 
T.F.:  Un mare lucru a însemnat. Nu că vreau să mă dau mare artist în faţa cuiva însă m-a emoţionat textul. Este un film de atmosferă. 
 
Întâmplarea filmului e luată de fapt dintr-o istorisire

ASJ: Ce satisfacţie aţi avut când aţi văzut filmul pentru prima dată?
T.F.: E foarte bine că s-a produs proiecţia filmului la Iaşi pentru că nu ştiu dacă ştiţi însă vă spun o chestie senzaţională: Întâmplarea, scenariul filmului Nunta muta” este luat dintr-o istorisire pe care le-a făcut-o marele actor ieşean Octavian Cotescu, lui H. Mălăele şi Dan Condurache. Filmul a avut succes în străinătate şi nu aici în România, unde scopul principal al producerii unui film este premiul. 

ASJ: Ați avut roluri pe care le-ați jucat fără plăcere?
T.F.: Nu, însă există totuşi roluri în care să nu-ţi placă anumite decizii luate, şi să nu-ţi placă aia sau cealaltă însă trebuie să-ţi urmezi linia personajului. Sunt preferinţe în replici însă asta nu înseamnă că nu-mi plac scenele mai puţin frumoase. 


Lumea ţinea cu mine pentru că mă bătea Americanu
 
ASJ: Ce-l diferenţiază pe Tudorel Filimon din viaţa reală faţă de Tudorel Filimon cel din filme?
T.F.: Spuneţi-mi Tudorel. Aşa îmi place să mi se spună. Chiar dimineaţă în timp ce eram în trenul spre Iaşi, ieşisem pe coridor la fumat iar la un moment dat, conductorul îmi spune: “Domnule, am rămas cu faţa dumitale copilăroasă...” la care eu îi răspund: Stii care e treaba? Noi când ne uităm la cineva, cu cine ţinem o dispută? Cu ăla mai amărât, mai sărac, cu ăla care ia bataie”. Lumea ţinea cu mine pentru că mă bătea Americanu, pe Costel îl bătea Lili. Cu noi doi ţineau oamenii pentru că eram mai copilăroşi iar tot ce făceam erau gafe copilăreşti. Ca actor, îmi iau rolul mai în serios. În viaţa de zi cu zi, sunt aşa cum par: comic şi plin de viaţă.

 
ASJ: La masa de la nuntă era o linişte deplină. Cum a fost când s-a strigat “Nuntă băăă!”? 
T.F.: Toată atmosera aceea cu lăutarii, instrumentele îndopate, copii cu bandă la gură, cănile, furculiţele, cuţitele învelite cu cârpe, toată acea scenă se pregătea. În momentul în care s-a strigat “Nunta băăă!”, era o descătuşare şi o atitudine împotriva unei dictaturi ruseşti.

ASJ: A fost dificilă jucarea acelei scene?
T.F.:  Nu acea scenă a fost grea, ci momentul care a urmat şi anume tancul care intrase prin perete. Însă totul a fost trucat. În realitate, noi nu eram lângă tanc când acesta pătrunse prin zid ci mai departe. S-a tăiat o parte din dublă iar apoi ne-am aşezat în faţa tancurilor ca să pară că suntem profund surprinşi de apariţie. 

Nu a scăpat nimeni de intervenţia lui Horaţiu în ne opri de la  abaterea de la scenariu 

ASJ: Ce însemnătate avea omul cu aripi de înger pentru săteni?
T.F.: Acel personal reprezenta speranţa satenilor, el era cel care oferea încredere văduvelor şi le aducea aminte că nu sunt singure în acel sat. La sfârşit când acesta este împuşcat de către ruşi împreună cu încă câţiva soţi ai femeilor, acesta îşi ia zborul către cer, dispărând odată cu acesta toţi bărbaţii satului, rămânând în urmă un sat de văduve, singurul bărbat rămas al satului fiind Gogonică.

 
 ASJ: Sunt câteva scene de dragoste la care Gogonica asistă vrând-nevrând. De ce s-a ales ca  un minor să ia parte la asemenea scene? 
 T.F.: Viaţa satului se rezumă la momentele de la cârciumă. Acolo se iau toate deciziile. Vine tot satul zilnic în acea locaţie, chiar şi preoţii iau parte la întâlnirile localnicilor şi se bucură de băutură. Gogonica e un băiat mai timid, el zilnic e prezent prin sat şi pe unde nu te aştepţi. 
  
 ASJ: S-a întâmplat să aveţi scene la care să deviaţi de la scenariul propriu-zis?
T.F.: Da, însă nu a ţinut. Nu a scăpat nimeni de intervenţia lui Horaţiu în ne opri de la abaterea de la scenariu. Nu e un tip dur, e mai degrabă ca un copil însă e un tip senzaţional, iluzionist. Însă ştie foarte bine când noi ne abatem de la rol, se prinde una-două.

Lumea nu ştie ce se întâmplă în spatele scenei...
 
ASJ: Care e de fapt realitatea din spatele scenei, a camerei de filmat?
T.F.: Chin. Muncă. Partea frumoasă a muncii nu este finalul, rezulatul filmului şi efortul, momentele din timpul filmărilor. Ce păţim noi în platou, peripeţiile şi altele nu se văd. Acelea sunt importante pentru noi. Oamenii văd doar finalul a ceea ce am muncit. 


ASJ: Cum aţi reacţionat când aţi fost anunţaţi că nu se va mai filma pentru “La bloc”?
T. F.: În momentul acela, am fost cu toţii afectaţi de faptul că postul, conducerea Pro-ului, a serialului, nu ne ajută în situaţia respectivă. Pe moment, fiind şi sfârşit de sezon de filmat, nu am fost prea afectaţi. 
 
ASJ: Cum au reacţionat fanii la vestea aceasta?
T.F.:Ei au motivat, pentru că trebuia făcut acest lucru în serial, că noi am murit, ne-am intoxicat cu napolitane “Dogan”. Era conceptul sau firma Dogan, în care aveau şi napolitane şi maşini. Au specificat astfel în scenariu că noi 3 am fost intoxicaţi şi apoi am murit datorită napolitanelor.
 
ASJ: Aveaţi unde să mergeţi în continuare? Spre exemplu la un nou post de televiziune?
T.F.: Sigur că da. Am avut unde să mergem şi anume la Kanal D, unde am făcut un nou serial numit “Gaşca”. Eram noi trei băieţi şi încă un băiat de la Ploieşti: Ionuţ Burlan. 

Daca ne-am întoarce cu “La bloc”, am dinamita orice serial actual
 
ASJ: Cu siguranţă păstraţi legătura cu Americanu, Nelu, Costel şi depănaţi amintiri de pe vremea când jucaţi în “La Bloc”. Doriţi să vă întoarceţi la acele vremuri? 
T.F.: De multe ori ne-am pus problema asta. Acum dacă ne-am întoarce cu serialul “La Bloc”, am dinamita toate serialele actuale de pe piaţă. 
 
ASJ: Şi atunci care e problema? Ce vă împiedică să reporniţi filmările?
T.F.: Nu se mai poate. Eu şi mâine aş putea să joc dacă ar fi să se reia cu filmările. Mă simt în stare. O problemă mare o reprezintă şi fondurile. 

                                                  Corneliu Starliciuc 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu