joi, 12 mai 2011

“Teatru şi film o să fac până mor”, interviu cu Mircea Silaghi



A doua zi din cadrul festivalului “Serile filmului românesc” a fost marcată de premiera filmului “Tanti” al lui Șerban Marinescu. Ȋn sala cinematografului Republica printre ieşeni au fost  prezenţi şi trei invitaţi speciali: regizorul Șerban Marinescu, Mircea Silaghi şi Constantin Puşcaşu. După proiecţia filmului , pe o vreme ploioasă am stat la taclale cu Mircea Silaghi care interpretează personajul principal din filmul Tanti. A fost o discuţie plăcută despre film, viaţă şi lumea cinematografică.


ASJ:Cum a ȋnceput cariera ta de actor?
MS:Eram ȋn liceu şi era o trupă de teatru ȋn limba franceză, fiind puţini băieţi , deoarece  era un liceul de filologie, dirigintele meu, liderul trupei m- a cooptat. Eu vroiam, dar nici nu prea vroiam, nu prea ȋntelegeam exact cum stătea treaba şi m- a luat din lipsă de baieţi practic, astfel m- a prins microbul.

ASJ:Din ce momente mari e construita viata ta pana acum?
MS:Eu am momente din acestea ȋn care brusc am o revelaţie şi mă razgândesc cu totul şi o iau ȋn altă direcţie.  Acum am o directivă destul de clară ȋn viată, e clar că asta o sa fac pâna o să mor, dar am momente când mă schimb pe interior, ca şi cum aş avea un macaz, un moment din acesta a fost când  m- am hotărât să fac teatru.  Jucasem ȋn liceu, dar era o joacă, nu am luat-o ȋn serios, şi la un moment dat am avut o revelaţie, trebuia sa ma fac profesor de franceză de fapt. Ȋntr- o noapte am stat şi m- am gândit ce o sa fac eu:  termin liceul, merg la Cluj, fac litere, devin profesor, traducător, şi nu prea imi surâdea idea şi m- am ȋntrebat ce imi place să fac: “ imi place să fac teatru, asta o sa fac”.
M-am dus la mama şi i -am zis că nu mai merg la Cluj, că  dau la teatru, mama  a rămas lipita de maşina de spalat  câteva minute, dupa care a venit cu tata ȋn cameră la mine  şi a fost ceva de genul: “ Mircea, ce ai zis? nu am ȋnţeles bine?”,  eu : “ dau la teatru”, ei: “De ce?”,  eu: “ Că aşa mi-a venit mie” , ei: “ lasă că te răzgândeşti tu până mâine”, dar am dat la teatru. Și la Sf. Gheorghe când nu ȋmi era bine, am zis ȋntr-o zi că plec şi am plecat  la Tărgovişte, iar faptul că sunt aproape de Bucureşti mi- a adus multe beneficii. Sunt momente curuciale ȋn viată ȋn care trebuie să iţi asculţi instinctul.

ASJ:Ai un model din viata de zi cu zi sau din film care te- a inspirat?
MS:Sunt foarte mulţi care mă inspiră, pe care ȋi admir şi ȋi respect, dar nu pot să zic că am un idol.

ASJ:Sau o persoană care şi- a pus amprenta asupra formării tale ca actor?
MS:Evident, dirigintele din liceul, Nicolae Vasile, care a fost şi directorul teatrului din Baia Mare o vreme,  şi profesorul meu din facultate, Constantin Doljan, ei m-au format pe mine  ȋn principal, plus multe, multe ȋntalniri profesionale, munca  ȋmpreună  cu actori foarte buni şi foarte mari m- a format ȋn timp.

“…prefer să gândesc departe, căci cu cât ȋţi doreşti mai mult cu atât  realizezi mai mult.”

ASJ:Daca ar fi sa dai timpul ȋnapoi, ai face ceva ce nu ai facut?
MS:Au fost unele decizii , pe care poate că acum, ştiind ce a urmat dupa ele nu le- aş mai lua. Eu am fost foarte dezamagit de exemplu de perioada de după facultate când am stat ȋn Sf. Gheorghe, mă aşteptam să găsesc ceva acolo şi nu am găsit, am stat un an de zile şi m- am cărat. Zic cu jumatate de gură că aş schimba lucrul acesta , pe de altă parte fiecare lucru duce la un altul şi până la urmă a ieşit destul de ok.

ASJ:Au existat momente dificile când ţi- ai dorit să pui punct?
MS:Se intamplă câteodată să faci un spectacol care e teribil de prost şi te descurajează ȋntr- un mare fel  şi stai şi te gândeştii ce cauţi tu acolo, iţi faci probleme legate de capacităţile tale de a face meseria asta şi ȋncepi să te gândeşti că mai bine te apucai de altceva.  Când vezi că nu ai rezonanţă la public, nu te-ai ȋnţeles cu regizorul, nimic nu a fost cum trebuie,  atunci cauţi vina ȋn tine  şi vrei să vezi unde ai greşit tu, şi câteodată nu o găseşti , că nu gândeşti limpede, şi te gândeşti că mai bine te apucai de altceva.

ASJ:Te bucuri de faimă, de popularitate?
MS:Momentan, nu foarte tare, am avut o perioadă când m- am bucurat de chestia asta, atunci cănd apaream la televizor, ȋn rest, ȋn Târgovişte mă bucur de o oarecare faimă, dar pe plan naţional nu, sunt perioade şi perioade, dacă nu apari ȋn prim plan oamenii te uita, dar nu e deranjat, faima vine şi  pleacă, pe mine mă mulţumeşte mai mult ca rezultatul  muncii mele  să iasă bine.

ASJ:Ȋn actorie cât e talent şi cât e muncă? Ȋn cazul tău.
MS:Cred ca e mai multă muncă decât talent, nu aş şti să spun ȋn ce procent, dar consider că sunt oameni mai talentaţi decât mine care nu au avut ocazia să facă ceea ce am făcut eu, ţine şi de noroc , dar ţine şi de muncă.

“Vreau să mă facă cunoscut rolurile pe care le interpretez”

ASJ:Iţi doreşti să ajungi un actor mare ȋn România sau doreşti să joci şi ȋn producţii străine?
MS:Ȋmi doresc şi una şi alta, o să vedem ce o să se ȋntâmple, eu nu pot decât să fac cât mai bine ceea ce fac, o să văd unde o să mă ducă, evident că am ambiţiile cele mai mari, dar o să văd cât le pot ȋmplini. O colegă mi- a scris  pe album, când am terminat  liceul,” ai grijă ce vise iţi faci, ca sa se poată ȋndeplini”, adică să nu mă duc prea departe  pentru a nu fi dezamăgit, dar eu prefer să gândesc departe, căci cu cât ȋţi doreşti mai mult cu atât realizezi mai mult. Consider că dacă vrei un Oscar, probabil la un moment dat o să iei un Cannes, dacă ȋţi doreşti  un Cannes  probabil o să iei un premiu mai mic, dar ăla nu are nici o importanţă.

ASJ:Ȋti doreşti cât mai multe roluri mari sau roluri bune?
MS:Chiar dacă la ȋnceput un rol nu mă  fascinează teribil şi nu intrigă foarte tare, lucrând şi asumându- mi rolul  la un moment dat ȋncepe să -mi placă,  până la urmă orice rol pe care ȋl faci trebuie să ajungă să ȋţi placă,  chiar dacă e negativ, trebuie să ȋţi facă plăcere să fii rau, nesimiţit, oricum ar fi trebuie să ȋţi placă.  Vreau să mă facă cunoscut rolurile pe care le interpretez, fără ȋndoială.
Eram la Sf.. Gheorghe, când am avut un moment de decădere  foarte urâtă şi vroiam să mă las, un prieten din Târgu Mureş şi un mare actor Nicu Mihoc, mi-a spus “ mă tu ce vrei de fapt să faci, vrei să te cunoască lumea, vrei să te ştie” , i-am răspuns că nu vreau asta, că  vreau  doar să ȋmi fac treaba şi mi-a zis “ dacă nu vrei să te cunoască lumea lasă- te de meserie că nu ai nici un scop ȋn felul acesta”  şi are dreptate: e o meserie care ţine şi de orgoliu şi de vanitate  şi de o grămadă de lucruri nu neapărat pozitive, dar aşa ne este ȋn construcţie, nu avem de ales şi aş fi ipocrit să zic că nu ȋmi doresc celebritate.

ASJ:Care e cea mai mare satisfacţie pe care ai avut-o ca actor? Momentul culminant.
MS:E o mare satifacţie ori de câte ori iei un casting sau te alege un regizor să joci ȋn spectacolul lui, de câte ori prinzi un film ȋnseamnă că ai realizat ceva ȋn momentul acela. Satisfacţii sunt foarte multe  de la premiera unui film sau din momentul când ai ȋnceput să lucrezi pentru că te-a ales regizorul, deja  e ceva foarte placut, fiecare spectacol, fiecare zi de filmare, publicul, lucrul cu colegii, toate ȋntalnirile astea sunt grozave, te ridică.

ASJ:Există o confruntare de opinii ȋntre generaţiile din teatru?
MS:Eu zic că asta e o problema promovată de unii, eu am lucrat adesea cu actori din generaţii mai mari, sunt de părere că ei te tratează cum ȋi tratezi şi tu pe ei, sunt unii care te iau de sus,” băi puştiulică, băi copilu” , dar nu cei cu adevarat mari. Cei cu adevărat mari ȋşi aduc aminte că au fost şi ei unde eşti tu şi se poartă ca atare, cei care au astfel de  probleme cu actorii tineri sunt cei care au frustrări, care nu au ajuns unde au vrut, căt despre cei tineri care promovează ideea aceasta: ȋncearcă să se dea mai deştepţi decât sunt. Nu cred că e o problemă reala, mie mi s- a ȋntâmplat de vreo două,  trei ori să fiu luat de sus , dar nu consider că are rost să te consumi pentru lucruri de genul acesta, sunt multe alte lucruri cu care să-ţi consumi  energia.

ASJ:Accepţi sfaturi de la actorii mai ȋn vârstă?
MS:Da cu siguranţă. Profesorul meu de la facultate, Doljan,mi-a dat cel mai bun sfat, eram la un examen şi  ceva nu iesea acolo, mi- a spus: “ uita tot ce ţi-am spus şi fă cum vrei tu”.

ASJ:A fost greu să obţii rolul din Tanti?
MS:Au fost mai multe etape de casting, nu pot să zic că au fost grele  sau că un casting e greu sau uşor, dar din moment ce l- am luat  probabil nu a fost chiar aşa greu.

ASJ:Cum au fost filmările pentru Tanti, momente grele,  momente amuzante?
MS:Scena cea mai grea a fost cea ȋn care conduc şi vorbesc, pentru că eu nu aveam permis pe vremea aceea şi maşina era tractată, eram transpirat tot pentru că trebuia să fac să arate ca şi cum aş conduce  eu şi nu ştiam cum să fac asta, am avut mari emoţii, ȋn rest echipa a fost foarte voluntară, m- au ȋnvăţat o grămadă de lucruri.
Au fost multe moment amuzante, noi ne- am distrat tare la filmări, ne- am şi ȋmprietenit foarte repede toţi din gască. A fost un moment foarte amuzant cu Edgar Nistor, colegul meu din film, cel care ȋl joacă pe Paul. Noi făceam tot felul de experimente pentru a ne intra ȋn reflex cum se prepară o doză si chestii din acestea şi trebuia să repetăm cum să ne injectăm heroina. Am mers  la o farmacie să cumpărăm ace, seringi şi apă distilată, eram amândoi cu blugii rupţi, cu geci de piele , ochelari de soare şi farmacista cauta pe sub tejghea să apese butonul de alarmă şi am ieşit repede. A fost amuzant, am plecat râzând ȋn hohote.

ASJ:Ce ai schimba ȋn modul de funcţionare al filmului din România daca ai avea putere?
MS:Nu stiu ce aş face,  nu sunt organizator sunt actor.  Ȋn schimb nu mi se pare foarte ȋn regulă modul de promovare al filmelor din România mai ales dacă sunt filme produse de organizaţiiile de stat,  cred că viitorul filmelor  din Romania sunt  cinematografele private. Cu cât se ȋntamplă lucrul astă mai repede şi cinematografele trec ȋn subordinea unor investitori privaţi  şi cu cât casele de producţie devin mai independente de CNC şi Romania Film, cred că lucrurile o să se ȋmbunătăţească, oricum sunt de părere că există o evoluţie ȋn ultima perioadă şi mergem spre bine.

ASJ:De ce nu ai ales un teatru din Bucureşti?
MS:Am stat ȋn Bucuresti aproape un  an, pentru că acolo se cam ȋnvarte tot, normal scopul ultim ȋn România e să ajungi pe undeva pe la Bucureşti, dar sincer acum cred că e un scop destul de fals. Din punct de vedere al filmului, al televiziunii, ȋntr- adevar nu ai cum să faci ȋn altă parte , dar ȋn ceeea ce priveşte teatrul, mi se pare că e foarte multă strădanie, prea multă lume, nu concurenţa, că nu asta mă sperie, e mai degrabă o lipsă de concurenţă , sunt multe subterfugii, multe chestii care nu au nimic cu actoria, cu teatrul, cu filmul. De când s-au unit teatrele ȋn Târgovişte, mă simt foarte bine acolo, dar dacă aş avea oferte, evident că nu le- aş refuza.

ASJ:Daca ar fi sa alegi, ce ai prefera  teatru sau film?
MS:N-aş putea alege.

ASJ:Ai vre un film preferat, excluzandu-le pe cele ȋn care joci?
MS:Ȋmi plac foarte multe  filme, dar revăd cu placere Revenind pentru un vis, Fight cLub, Parfum de femeie. Si ȋn ultimul timp  au ȋnceput să ȋmi placă foarte mult şi filmele horror.

ASJ:Care a fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să ȋl faci la o filmare?
MS:Cel mai greu mi s-a părut să filmez   singur o zi ȋntreagă, fără parteneri,  prefer să mă ȋntâlnesc cu o mulţime de oameni,  să am cu cine să comunic. Era un film independent , era şi o echipa foarte mică şi am filmat zile la rând doar eu, la un moment dat devenise destul de plictisitor.

ASJ:Dar cel mai neplăcut ?
MS:Cel mai neplăcut lucru la orice filmare e că ȋncepe  dimineaţa devreme.

“cu Caranfil mi-ar plăcea să lucrez

ASJ:Ce film romanesc ti-a placut foarte mult?
MS: “Cel mai iubit dintre pamanteni” a lui Serban Marinescu, sunt un mare fan al filmului acesta. Portretul luptatorului la tinerete mi­-a placut iar foarte mult.

ASJ:Ce parere ai de “ 4, 3, 2”. Un film de altfel foarte mediatizat?
MS:Mi-a plăcut relativ, mi-a plăcut personajul lui Ivanov teribil de mult şi felul ȋn care l-a jucat.
Filmele lui Caranfil mi-au placut foarte mult şi nu mai zic de cele vechi cu Nea Marin şi cele clasice. Uite cu Caranfil mi -ar plăcea să lucrez.

ASJ:Care sunt lucrurile mărunte care te bucură?
MS:Eu sunt un om mort fără prieteni, ȋmi place să fiu ȋn lume, să fiu cu lumea,  să discut, să facem glume, ȋmi place să fiu ȋn societate, dar ȋn acelaşi timp am momente când nu vreau să văd pe nimeni. Imi place să petrec timpul cu fiul meu, el e cel mai grozav prieten pe care ȋl am. Imi place să ma uit la filme şi  ador să merg la concerte, eu sunt cu rockul, cu jazzul şi ȋn Targovişte sunt destul de multe concerte, trupe mici, locale, dar e frumos.

ASJ:Pe viitor…?
MS:Am făcut ȋn 2009 Omega rose, e primul sf 100% românesc, un sf postapocaliptic, ȋn care joc alaturi de actori foarte cunoscuţi, partenera mea e Aylin Cadir, cu care am jucat şi ȋn “Vine Politia” , Florin Piersic junior, Ion Besoiu, Rodica Negrea, Ioan Gyuri Pascu, Radu Manzaru, Monica Davidescu şi alţii.
Întâmplarea face că nu e gata ȋncă, chiar am vorbit cu regizorul, George Dorobanţiu, iar premiera e posibil sa fie ȋn toamnă sau în primăvară, mai avem de facut câteva completări luna viitoare.

                                                           Ștefana Suchăr

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu