luni, 24 mai 2010

"Interviu de peste Prut", cu Igor Cobileanski

Studenţii au râs copios la scenele amuzante din scurtmetraje şi le-au apreciat ca fiind reuşite, iar filmul “Tache” s-a bucurat de o primire excelentă la prima vizionare într-un cinematograf ieşean. Igor Cobileasnchi, regizorul lung metrajului, a stat de vorba cu stundentii pentru a le lamuri curiozitatile cinematografice.










“Doar cu filmul este aproape imposibil de trait, in Romania







ASJ: Ce mai face Igor Cobileanski?



Igor Cobileanski: Nu mai face nimic deosebit, munca mea consta in a gandi, a observa subiecte, a construi secenarii. Daca vrei sa-ti spun sincer ce fac, incerc sa filmez un lung metraj si ma pregatesc intens pentru acest lucru.





ASJ: Ce tema are acest lung metraj?



I.C: E o drama, o relatie dintre doi vechi prieteni, unul mai bun, altul mai rau si prezinta viata dusa la extrem intr-un oras de provincie.





ASJ: Cum a fost experienta de actor?



I.C: A fost foarte demult si din moment ce mi-au ramas doar amintiri placute, cred ca a fost OK. Nu vreau sa adancesc subiectul pentru ca asta s-a intamplat cu 20- 25 de ani in urma. Cu siguranta, activitatea mea de actor, a pus temelia viitoarei mele cariere.






“Televiziunea a fost o solutie pentru supravietuire”


ASJ: Imi puteti spune cativa regizori preferati, fie ei romani sau straini?




I.C: Sunt multi. Alma Dogan, Leila Smaki, Karvai, Mungiu, Porumboiu. Sunt regizori si mai buni si mai putin buni. In general toti regizorii tineri romani sunt salutabili. Sunt foarte creativi.

ASJ: Cum ati debutat dumneavoastra ca regizor?
I.C: Pe internet, cu un scurt metraj. Promovarea a fost online si nefortata de nimeni, pe YOUTUBE si in doua saptamani am avut 400.000 de mii de vizitatori. Asta a facut multi producatori curiosi sa afle cine este acest om care a reusit sa adune atatia spectatori.

ASJ: Ce v-a determinat sa treceti de la televiziune la film?
I.C: Formatiunea. Asta am invatat si asta imi place sa fac. Televiziunea a fost o solutie pentru supravietuire. Are farmecul ei, dar totodata te suprasolicita putenic pentru ca exista periodicitate, un format pe care trebuie sa il mentii in timp.

ASJ: A fost incitanta experienta  din domeniul televiziunii?
I.C: Da. Interesanta, incitanta, pentru ca cel putin mie mi-a oferit sansa sa intalnesc foarte, foarte multa lume diferita. Nu atat emisiunea in sine era importanta cat dialogul si discutiile cu lumea din domenii absolut diferite.


“Nu am stat mult prin biblioteci. Am mers si eu prin baruri”


ASJ: Dumneavoastra regizati doar scurt si lung metraje si documntare. Ce vi se pare mai greu de regizat filmul artistic sau documentarul?
I.C: Fiecare gen isi are la un moment dat felul lui de a fi facut. Nu este mai greu sau mai usor un gen sau altul , depui acelasi efort. Doar durata realizarii difera. Lung metrajul il faci intr-un an, pe cand scurt metrajul sau documentarul il faci intr-o luna. E o diferenta.

ASJ: Scurt metrajele dumeavoastra sunt inspirate doar din viata basarabenilor?






I.C: Nu. Foarte multa lume, mai ales cei din Europa de est se regasesc intr-un fel sau altul in ele. Deci nu as fi atat de categoric vis-a-vis de povesti si personaje. Cred ca fiecare dintre noi ne regasim la un moment, indiferent de tara de provenienta, intr-un personaj din filmul meu. Cel putin asa vreau eu sa gandesc.



ASJ: Credeti ca romanii sunt uniti la nivel spiritual cu cei de peste Prut?






I.C: Intr-o forma  oarecare da. Dar sunt absolut convins ca aceasta unire inca nu s-a implinit.



ASJ: Vedeti o viitoare unire?
I.C: Da. Trebuie sa fiu sincer. Romania va fi mult mai mare decat este acum.

ASJ: Acum studentii se distreaza prin weed-shop-uri, baruri. Cum va distrati in studentie?
I.C: Si eu la fel. Numai ca noi nu aveam weed-shop-uri. Nu am stat mult prin biblioteci. Am mers si eu prin baruri. Nu am mers prin discoteci, pentru ca nu mi-au placut nicodata. Avand foarte multi prieteni, a trebuit sa respect si eu tabietul asta de a mai sta la o bere cu cineva.


“Nu stiu daca sunt fericit sau nefericit”



ASJ: Ce decizii pe care le-ati luat au produs schimbari in viata dumeavostra? In ce fel au produs schimbari?
I.C: Casatoria, facultatea. Aceste “detalii” iti traseaza o linie noua a vietii. Iti ofera sanse, sau din contra te pozitioneaza un pic nefavorabil fata de viitor. Astea sunt momentele importante din viata.

ASJ: Se poate trai din film in Romania? Daca nu, cu ce alt ceva se mai ocupa un regizor?
I.C: Foarte greu. Trebuie sa mai fac si publicitate si videoclipuri. Doar cu filmul este aproape imposibil de trait, in Romania.

ASJ: Ce alte pasiuni aveti?
I.C: Anticariatul. Colectionez obiecte care au o anumita istorie. Care au povesti in sine. Alte pasiuni… cred ca fur din toate cate ceva.


ASJ: Care este cel mai placut moment de pe platoul de filmare?
I.C: Cel al reusitei. Atunci cand simti ca ti-a iesit ce ai vrut sa faci. In timpul filmarii foarte multa lume este fortata sa tina un ritm al pshihicului incordat, iar atunci cand simti ca a iesit ceva, imediat vine revelatia, senzatia ca e bine. Te eliberezi de acele presiuni. Simti ca ai reusit.

ASJ: Cum a fost in cazul lui “TACHE”?
I.C: Un pic diferit fata de ce am facut pana acum. A fost un film pentru televiziune, o comanda speciala, cu un scenariu scris de alt cineva, este vorba de Mara Nicolescu. A fost facut cu actori agreati de televiziune, in mare parte. Este evident diferit decat cel al carui scenariu este scris de tine, cand responsabilitatea si deciziile sunt ale tale.

ASJ: A fost greu sa regizati un film cu scenariu scris de alata persoana? Ati fost oarecum ingradit?
I.C: La inceput a fost greu. Dupa care am inteles cum trebuiau sa decurga lucrurile. Este vorba de autocontrol. Trebuie sa tii cont de ce a vrut sa spuna scenarista si de ce vrea sa obtina de la tine producatorul. Toate ideile astea trebuiesc cumva sincronizate. Sunt mai multi care muncesc la film, deci trebuie sa vina toti de acord.

ASJ: A obtinut scenarista si producatorul ce a dorit?
I.C: Da. Reactiile se observa si din comentariile publicului de pe blog. In general sunt pozitive.

ASJ: Sunteti un om fericit?
I.C: Greu de spus. Nu vreau sa ma pronunt acum. Chiar nu stiu. Probabil ca voi fi si mai fericit. Nu stiu daca sunt fericit sau nefericit.


“…cand suferi un esec te intaresti pshic”


ASJ: Ce va intristeaza?






I.C: Magarismul celor din jur. Lipsa de coeerenta din partea unor parteneri, prieteni chiar. Faptul ca unele lucruri pe care le aveam in plan nu au putut fi realizate.. cand depui efort si ceva nu iese, ai un sentiment de dezamagire. Dar eu zic ca atunci cand suferi un esec te intaresti pshic. Devii mai puternic.



ASJ: Un pincipiu pe care il urmati?
I.C: Corectitudine. Dorinta de a face bine, nu neaparat in meserie. De a fi util. daca privesc din punctul de vedere al meseriei .. sa fiu inteles.



                                                                                  Mugurel Rusu

Un comentariu:

  1. 80% dintre intrebari sunt intrebari de documentare, raspunsul carora il afli la un search pe google. Foarte prost interviul. Genul de chestionare in care mergi de acasa cu 20 de intrebari si le pui indiferent de ce raspuns primesti. Pana si alea 20 de intrebari sunt incredibil de proaste.

    RăspundețiȘtergere