joi, 13 mai 2010

Interviu cu regizorul Tudor Giurgiu

Prima ediţie a „Serile Filmului Românesc la Iaşi” a debutat cu filmul „Legături bolnăvicioase” la care invitat special a fost regizorul Tudor Giurgiu. Acesta a acordat un interviu Asociaţiei Studenţilor Jurnalişti(ASJ) în care vorbeşte despre filmul său, despre cinematografia românească şi despre cât de greu e să faci un film cu buget redus.


Asociaţia Studenţilor Jurnalişti: Ce v-a determinat să daţi curs invitaţiei ASJ la Serile Filmului Românesc de la Iaşi?
Tudor Giurgiu: Am venit pentru că s-a ţinut Andrei(n.r. Andrei Giurgia, preşedintele ASJ) de mine foarte mult. A fost foarte insistent şi m-a făcut să cred că e musai să vin.

ASJ: Cât de receptiv a fost publicul tânăr la mesajul pe care aţi vrut să-l transmiteţi prin filmul „Legături Bolnăvicioase”?
T.G.: Eu n-am vrut să transmit un mesaj, am zis să fac un film care să-mi placă mie în primul rand, să placă publicului. N-au fost nişte mize foarte mari în film. E o poveste simplă, de dragoste, de ce câştigi şi ce pierzi în urma unei relaţii. M-am bucurat că am primit mesaje şi din România şi din străinatate. Au fost mulţi oameni care s-au identificat puţin, au suferit, au fost alături de eroii din film, lucru care îţi dă un sentiment bun.

ASJ: Credeţi că, la rândul nostru, suntem martori ai unor legături bolnăvicioase?
T.G.: Depinde de propriile idealuri, gânduri, dorinţe. Cu toţii avem momente de suişuri, coborâşuri, de neîncrederi, de eşecuri şi cred că astea fac parte din viaţa fiecăruia.

ASJ: Se câstigă bine în ziua de azi în cinematografie având în vedere pirateria extinsă pe internet?
T.G.: Se câştigă prost. Adică depinde de cazuri. Dacă vrei să faci un film integral din bani româneşti, atunci e o aventură continuă. Dacă reuşeşti să faci şi o co-producţie, să faci filme în care să implici şi alţi parteneri din alte ţări, atunci e mult mai uşor.

ASJ: De la an la an cinematografele care au făcut istorie se închid. Ce părere aveţi? Să fie şi aceasta o cauză a pirateriei?
T.G.: Nu. Ele se închid pentru că s-a furat îngrozitor de mult, pentru că lumea nu mai crede în tipul ăsta de sală. Adică oamenii ţin tot mai mult la confort. Venitul la film ar trebui să fie o experienţă culturală, o socializare, nu să îngheţi într-o sală, sau să stai pe nişte scaune incomode. Ori, eu cred că dacă nu se vor lua nişte măsuri importante, care ţin de bani, de investiţii, s-ar putea să fie destul de trist.

ASJ: Cum staţi la capitolul finanţare, având în vedere criza economică în care ne aflăm?
T.G.: Totul e la limită, adică pentru fiecare proiect, statul plăteste cam 50% din bugetul unui film, sau eveniment. Şi de asta spun că lucrurile sunt absolut la limită, pentru că de abia poţi să aduni resurse pentru ca lucrul pe care tu îl faci să fie bun şi în general criza asta şi rigorile financiare te obligă să faci proiecte care arată foarte ieftin, sau sunt ieftine. Dacă îţi propui să faci un film mai complicat şi care costă, lucrurile nu mai sunt aşa usoare.

ASJ: Reuşiţi să aduceţi finanţatori străini? Cum îi convingeţi să investească în filmele dumneavoastră?
T.G.: Pentru anumite proiecte da, dar din nou: nu e uşor. Orice finanţator, orice co-producător trebuie să fie convins de un scenariu. Dacă scenariul nu e bun sau are lipsuri, nimeni nu vine alături de tine. E o chestiune care ţine fundamental de poveste. Şi de actori, dar mai ales de poveste.

ASJ: Cum vedeţi peste 5 ani cinematografia românească?
T.G.: Mi-e foarte greu să răspund la întrebarea asta. N-am nicio putere de predicţie. Poate să fie şi mai bine, poate să fie un dezastru. Ce trăim noi în zilele astea, e oricum o aventură totală. Alergăm în jurul gropii, şi din când în când, câţiva mai cad în ea, câţiva se salvează. Deci nu ştiu dacă filmul românesc se va salva, sau va cădea în groapă.

Mădălina Costea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu