luni, 17 mai 2010

“Atunci când faci film, trebuie să găseşti ceva din tine în proiectul respectiv” - interviu cu Florin Şerban

Florin Şerban te priveşte atent şi–ţi răspunde de cele mai multe ori cu o întrebare, tocmai în ideea de a te face să te simţi în locul său, spune el zâmbind. Când vine vorba de pelicula “Eu când vreau să fluier, fluier”, îi place să creadă că a făcut film pentru public şi nu un film social. Zice că s-a săturat să umble pe la premiere şi că ar fi timpul să se apuce de treabă. Lucrează la noile proiecte şi promite că va reveni neapărat la Iaşi când va ajunge cu ele la linia de finiş. Aflat în cadrul “Serilor Filmului Românesc la Iaşi", eveniment organizat de Asociaţia Studenţilor Jurnalişti, regizorul a vorbit în interviul ce urmează despre cum a înţeles el mai bine viaţa puşcăriaşilor deveniţi vedete, stând chiar lângă ei, încercând să dezlege mecanismele de supravieţuire ale acestora. Florin Şerban mai povesteşte şi despre relaţia dintre un regizor şi un actor, care nu e niciodată la fel, iar asta nu depinde de cât de buni sunt, ci de rezonanţa la care ajung sau nu, cei doi.
Florin Şerban

“În momentul în care am primit scenariul, am văzut ceva foarte diferit, iar ceea ce m-a mişcat cu adevărat, a fost energia pe care o avea”








ASJ: Ştiu că aţi fost întrebat de multe ori… va întreb şi eu: de ce aţi optat să înceapă povestea cu “fluieratul”?

Florin Şerban: În momentul în care am primit scenariul, am văzut ceva foarte diferit, iar ceea ce m-a mişcat cu adevărat, a fost energia pe care o avea. Atunci când faci film, trebuie să găseşti ceva din tine în proiectul respectiv şi era acolo o energie, o înverşunare, o stăruinţă şi o încăpăţânare a copiilor ăstora la care am rezonat din primele clipe. Eu neavând niciun fel de tangenţă cu zona asta, n-am fost nici abandonat, nici în puşcărie, cred că asta m-a atras prima data. Apoi m-a mai atras un lucru care nu mai există acum în film… faptul că Silviu, protagonsitul, era şeful puscăriei în ierarhia lor informală şi era răul întruchipat, era rău până în măduva oaselor. Mi-a plăcut să explorez lucrul ăsta, să înţeleg de ce şi cum poate să ajungă un om în situaţia asta.

“Informaţiile de mâna a doua sînt filtrate de sensibilitatea artistică sau de subiectivitatea unui jurnalist şi sînt deformate fără doar şi poate”


ASJ: Aţi citit ceva despre viaţa şi comportamentul celor care-şi petrec zilele în puşcărie înainte de a turna filmul?
F.Ş.: Nu. N-am citit, n-am văzut nici piesa decât mult după ce scenariul era aproape terminat, ca să nu mă influenţeze. Am vrut să mă inspir mai mult de la sursă, de aceea am şi stat cu ei o lună fiindcă am vrut să aflu de la ei. Informaţiile de mâna a doua sînt filtrate de sensibilitatea artistică sau de subiectivitatea unui jurnalist şi sînt deformate fără doar şi poate. Pentru mine a fost esenţial şi pentru casting, dar şi pentru scenariu, să fiu acolo cu ei şi să-i înţeleg, dincolo de poveştile pe care le au, să înţeleg mecanismele prin care convieţuiesc.

ASJ: A contat, probabil, cel mai mult înţelegerea reciprocă...

F.Ş.A fost chiar esenţial, pentru că dacă nu rezonam sau dacă nu mă înţelegeau, totul cădea.


“…cu ei trebuie să procedezi ca şi cu o femeie: dacă mergi şi îi spui că e frumoasă şi îi dai un inel cu diamante - ai pierdut partida”


ASJ: Cum e cu înţ
elegerea între un om care-şi duce zilele între patru pereţi şi unul care e liber şi mai ales, care vrea să-i arate că poate face “măreţ” ceva atâta timp cât stă închis?



F.Ş.: Dacă mergi acolo să le soliciţi înţelegere, nu ajungi la nici un rezultat, fiindcă cu ei trebuie să procedezi ca şi cu o femeie: dacă mergi şi îi spui că e frumoasă şi îi dai un inel cu diamante - ai pierdut partida. De asta şi cu băieţii ăştia e la fel, ei trebuie să găseasca în tine ceva ce respectă, fiindcă dacă tu te duci acolo şi o faci pe şeful - o să te respingă automat. Ei au deja şefi pe toate palierele, au şefi între ei, în ierarhia lor, au şefi de puşcărie, şefi de culoar...

ASJ: Dar daca ei te simt “moale”?
            

F.Ş.: … te calcă pe grumaz fără doar şi poate…

“Un Papan spre exemplu, s-a schimbat cu siguranţă”

ASJ: Cum e inteligenţa lor?
F.Ş.: Intuitivă. Zic asta pentru că ştiu că ei trebuie să găsească ceva la tine care să respecte, dacă nu găsesc, înseamnă că ai pierdut.

ASJ: V-au zis vreodată că au învăţat ceva de la dvs?
F.Ş.: Dacă i-ai cunoaşte, nu m-ai întreba. Sînt două lumi care nu se întâlnesc. N-o să-ţi recunoască aşa ceva în faţă. Poate că ceva acolo s-a schimbat… Un Papan spre exemplu, s-a schimbat cu siguranţă. Îndrăznesc să cred că în fiecare s-a schimbat ceva, poate că nu într-atât încât să-i ţină departe de belele, dar ceva acolo, la nivelul încrederii în forţele proprii.

ASJ: Nu aţi regretat că i-aţi ales, mai ales dupa întâmplarea cu Papan Chilibar?
F.Ş.Nu, pentru că eu îi cunosc foarte bine.

“Unul dintre ei, spre exemplu, n-a vrut să vină la premieră când i-am chemat pe toţi căci se ştia închis ”

ASJ: V-au cerut des ajutorul?
F.Ş.: O! Foarte mult, pentru că eu vorbesc cu optzeci la sută din ei prin diverse moduri.

ASJ: Îi vizitaţi?
F.Ş.: Da, i-am vizitat pe unii dintre ei. E un lucru: închisoarea e un fel de membrană din asta care-i protejează, iar în momentul în care ei ies, membrana asta dispare. Ei trebuie să îşi găsească resorturile pentru a merge mai departe, iar daca ei nu şi le găsesc, trebuie să-i ajuţi. Dacă tu îi dai nişte bani în fiecare lună, ăla nu-i ajutor. Ajutor e, spre exemplu, să-i găseşti un loc de muncă, iar în România e foarte greu. Nu există organisme care să-i ajute la reintegrare. În penitenciar în momentul de faţă mai sînt şapte băieţi. Numai că trebuie înţeleasă relaţia asta, că nu au nevoie neapărat de prieteni, unii din ei sunt foarte mândri, unii dintre ei n-ar accepta niciodată să fie ajutaţi. Unul dintre ei, spre exemplu, n-a vrut să vină la premieră când i-am chemat pe toţi căci se ştia închis. Ori el este un băiat al cărui tată a făcut puşcărie, unchiul a făcut puşcărie, fratele a făcut puşcărie, mama a făcut puşcărie, bunicul a făcut puşcărie. Pentru el puşcăria era un “sine qua non”, era o armată…

ASJ: Mulţi dintre ei sunt lăsaţi la voia întâmplării, reintegrarea fiind doar o noţiune…
F.Ş.: Da, ei după ce termină puşcăria sunt total debusolaţi. Din acest motiv apelează la ce ştiu ei mai bine, la lucruri care au funcţionat: să dea cu pumnul, să fure, să înjure…

“Probele cu George au durat foarte mult, aproape patru luni, ca să vedem dacă poate să ducă chestia asta până la capăt în serios”

ASJ: Revenind la filmări, care a fost cea mai grea scenă?
F.Ş.: Scena cu mama. N-am repetat-o mult. Mai mult am lucrat cu George, vreo lună de zile am stat pe improvizaţie, pe resorturile personajului, dar lucrând, nu stând la masă şi discutând. Am lucrat până într-atât încât el să găsească vocea personajului. N-a fost o scena repetată mult, ci testată de foarte multe ori.

ASJ: La casting, calităţile lui George le-aţi observat după câteva sute de tineri abia…
F.Ş: Cred că vazusem deja vreo şapte sute de tineri până am ajuns la George. Şi nu “văzuti şi vorbiţi”, ci luat fiecare în parte şi pus la probe, căci de văzut au fost mii. Probele cu George au durat foarte mult, aproape patru luni, ca să vedem dacă poate să ducă chestia asta până la capăt în serios.

ASJ: Care a fost punctul forte ce v-a oprit la George Piştereanu?
F.Ş.: Tu l-ai văzut pe George în realitate?

ASJ: Da.
F.Ş.: Cum ţi se pare ?

ASJ: Altfel decat personajul sau. Poate chiar un pic mai mult copil…

“El are capacitatea de a te lăsa pe tine să intri cumva în sufletul lui, pe tine ca regizor şi să lucrezi acolo în locuri în care el n-a fost niciodată”

F.Ş.: Aşa şi este. George când a venit la casting era aşa cum îl vezi tu acum. Avea ceva ce nu am găsit la alţii. Avea carisma aia şi mai avea ceva. Avea o latură sălbatică, căci dacă te uiţi în ochii lui, vei observa că e ceva acolo, un “rău”, care e acolo şi aşteaptă să iasă şi trebuie să-i deschizi portiţa corectă să iasă anume pe acolo şi nu pe dincolo.

ASJ: Cu George aţi lucrat exact ca şi cu un actor chiar dacă era încă liceean…
F.Ş.: Exact. El are capacitatea de a te lăsa pe tine să intri cumva în sufletul lui, pe tine ca regizor şi să lucrezi acolo în locuri în care el n-a fost niciodată. Asta e mare lucru câteodată.  

ASJ: Între un regizor şi un actor se formează o chimie?
F.Ş.: Da, e un soi de încredere. Asta nu se întâmplă de fiecare dată şi nu cu fiecare actor. Asta nu înseamnă că unul din ei nu e bun, înseamnă că oamenii ăia nu se întâlnesc exact pe aceeaşi lungime de unda. 




Corina Gologoţ

6 comentarii:

  1. As fi vrut sa aflu mai multe de la acest actor. Prea banale intrebarile. Nu prea se vede pregatirea de dinainte de interviu.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce ai vrea sa afli mai multe?
    da un exemplu...

    RăspundețiȘtergere
  3. Parerea mea: un film prost, facut pt. prosti! Replicile si injuraturile din film puteam sa le aud la orice colt de strada! Pacat ca trebuie sa aratam doar partea negativa a tarii noastre!

    RăspundețiȘtergere
  4. atunci nu ai inteles filmul, daca te-ai oprit sa comentezi doar la aspectele de suprafata

    RăspundețiȘtergere
  5. Am observat ca acele putine aspecte mai de substrat nu au fost transmise publicului intr-un mod mai elegant, mai fin. E trist ca tinerii din zilele noastre rad si aplauda ( semn ca apreciaza) cand aud o injuratura sau cand aud ca actorul principal si-a facut mama Curva. Pe mine nu m-a facut sa aplaud si nici sa rad,din contra m-a facut sa reflectez si mai ales sa ma intristez. Nu am dat cu parul, doar mi-am spus opinia. Intradevar, ideea generala e buna, dar filmul mi s-a parut sec,de parca nici nu a inceput si nici nu s-a terminat, cu replici la 10 minute si lipsite de profunzime si inspiratie. Mi se pare doar un film comercial si atat.
    Iar prin acest comment nu m-am legat DELOC de ASJ, din contra chiar as vrea sa va felicit pt. ca v-ati organizat bine! Bravo!

    RăspundețiȘtergere
  6. multumim pentru aprecieri.

    desi ai spus ca filmul ti s-a parut sec, ai mai spus ca te-a facut sa reflectezi. asta inseamna ca desi aparent nu ai inteles mesajul, acesta a ajuns la tine, si cred ca pe tine te-a convins ca ce se intampla in actiunea filmului nu e bine deloc.

    ce mai spui tu tine de preferintele fiecaruia, iar daca publicului nu i-ar fi placut nu ar mai fi stat intr-un numar asa de mare la sesiunea de intrebari si nu ar fi apludat frenetic la final, caci asta au apludat ei, ci nu replicile injurioase

    RăspundețiȘtergere